Avem strategii, ne mai trebuie strategi

Abstract

Acest editorial încearcă să evidențieze câteva neajunsuri ale modului tradițional de elaborare a strategiilor sectoriale în România și în Uniunea Europeană. Primul păcat constă în utilizarea unor termeni vagi în conturarea unor scopuri vagi. Strategia europeană privind biodiversitatea este un bun exemplu, întrucât un întreg capitol, tradus în limba română, face aluzie la un citat amuzant și celebru dintr-o comedie, combinat cu celebrul avertisment "Huston, avem o problemă". Al doilea exemplu, Strategia Națională a Energiei, este prezentat mai detaliat: cum a fost modificat obiectivul inițial pentru a produce mai multă energie verde, cu orice preț, transformând astfel România dintr-un exportator net într-un importator net. Mai mult, toate calculele fuseseră făcute de un expert străin, agreat de Comisia Europeană, fără a oferi posibilitatea de a face mai multe simulări, pe diferite scenarii. Softul a fost complet inutil, deoarece nici măcar un MW nu poate fi adăugat sau diminuat în sistemul energetic. Important pentru cititori, în special pentru cei străini, este procesul legal de elaborare a oricărei strategii sectoriale: procesul trebuie inițiat de ministerul de resort, apoi aprobat printr-o Hotărâre de Guvern, care poate fi sau nu aprobat ulterior printr-o lege specifică. Fără a fi susținută de un jos, strategia emisă de acest guvern poate fi modificată de următorul guvern și așa mai departe.