Regenerarea naturală într-un șleau de luncă din Ocolul silvic București

Abstract

Lucrarea prezintă cele mai importante caracteristici ale regenerării naturale din sămânță într-un șleau de luncă din Ocolul silvic București (45°16’45,12” lat. N; 26°06’54,66” long. E, alt. 65 m). Arboretul a fost parcurs cu trei tăieri progresive în anii 2012, 2014 și 2016, iar ochiurile deschise în anul 2012 au fost integral regenerate. Cercetările s-au desfășurat în opt ochiuri, care au inclus câte două transecte pe direcțiile E-V și N-S, fiecare cu câte șase suprafețe de probă de câte 9 m2, situate la o distanță de 10 m între ele. În anul 2017, regenerarea naturală instalată a fost foarte bogată (de la 71.111 la 126.019 puieți la ha) în toate ochiurile, mult peste nivelul considerat „bun” prin normele tehnice în vigoare la vârsta respectivă, de 10-15.000 puieți la ha. Numărul de puieți de stejar pedunculat la hectar a variat de la 15.278 la 45.278. Compoziția arboretului este dominată de teiul argintiu, urmat de stejarul pedunculat și de carpen, iar ponderea stejarului în amestecuri a variat de la 12% la 43%. După cinci sezoane de creștere, diametrul mediu la colet al puieților, la nivel de ochi, a variat de la 9,6 mm la 11,8 mm. Stejarul a prezentat diametre medii la colet de la 7,1 mm la 9,9 mm. Înălțimea puieților, la nivel de ochi, a variat de la 62 la 83 cm, în timp ce la stejar aceasta a fost de 61-93 cm. În general, atât diametrul la colet, cât și înălțimea puieților au crescut de la est la vest și de la nord spre sud. Întrucât puieții de stejar și din alte specii de bază au atins deja (la doar cinci ani de la începerea tăierilor de regenerare) dimensiuni mult peste cele recomandate de normele tehnice silvice pentru aplicarea tăierilor de racordare, rezultă că perioada de regenerare poate fi mai scurtă decât cea prevăzută în amenajament.