Surprinzătoarea simplitate a tratamentelor adecvate stejăretelor pure și amestecurilor cu stejar

Abstract

În contextul prezent, al silviculturii participative și multifuncționale, regenerarea naturală a stejarului pedunculat (Quercus robur L.), în arborete pure sau amestecate, constituie o problemă majoră a silviculturii europene. În țări ca Franța, Croația, Marea Britanie, unde stejarul pedunculat fructifică relativ frecvent (de la 2-3 ani la 5-6 ani, rareori 8-10 ani), specia se regenerează sub masiv, dominant prin tăieri succesive, cu o perioadă generală de regenerare scurtă (maximum 4-5 ani), caracteristică speciilor de lumină. În România, specia a fost regenerată în trecut tot cu tăieri succesive, considerate însă necorespunzătoare ecologiei stejarului pedunculat prin favorizarea speciilor de amestec, mai rezistente la umbră. În consecință, s-a trecut, mai ales după anul 1948, la regenerarea sa prin tăieri în ochiuri, cu o perioada de regenerare a ochiurilor de 2-4 ani, respectiv de 10-15 ani la nivel de arboret. În condițiile stejăretelor pure sau amestecate, aplicarea tratamentului nu trebuie însă sa urmărească respectarea perfectă a tehnicii teoretice a tratamentului tăierilor în ochiuri, ci trebuie corelată cu instalarea, creșterea și dezvoltarea regenerării naturale, care adesea este neuniformă și neregulată. De aceea, în opinia autorilor, tratamentul recomandat pentru regenerarea stejarului pedunculat ar trebui să fie o combinație între tăierile în ochiuri și cele succesive, care să urmărească și limitarea vătămărilor de exploatare.