Analiza influenței disturbanțelor asupra diversității speciilor forestiere din Ocolul silvic Râșca folosind modelul LandClim

Abstract

Diversitatea specifică reprezintă o modalitate directă de evaluare a biodiversității, iar indicele de entropie Shannon este cel mai frecvent utilizat. Diversitatea speciilor forestiere variază în limite largi între diferite zone sau regiuni. Modelul LandClim este potrivit pentru a surprinde dinamica vegetației forestiere la scări temporale și spațiale mari, cât și efectele unor disturbanțe asupra diversității, care diferă în funcție de anumite particularități climatice, de mediu sau de amplasare a ecosistemelor afectate. Scopul lucrării este de a identifica cum este afectată diversitatea speciilor forestiere de disturbanțe într-un scenariu climatic care proiectează schimbări climatice cu un impact redus și care este evoluția diversității speciilor la diferite clase altitudinale și de expoziție. Simulările dinamicii compoziționale efectuate în acest studiu arată că, odată cu creșterea intensității și dimensiunii disturbanțelor, de la scenariul fără astfel de evenimente spre cel cu disturbanțe mixte, se majorează valorile diversității speciilor. Totodată, creșterea în altitudine conduce la o diferențiere mai clară a diversității între scenarii. La altitudinile extreme, evoluția diversității este mai puternic influențată de expoziție, în timp ce altitudinile intermediare oferă o diversitate specifică relativ constantă în cazul evenimentelor disturbante mixte și antropice. Rezultatele simulărilor prezintă modul în care acționează disturbanțele și care sunt efectele acestora, ce trebuie nu doar înțeles ci și încorporat în sistemul de management forestier. Efectele pozitive, cu referire directă la creșterea diversității specifice, ar trebui valorificate, prin păstrarea speciilor pioniere inițial instalate. Acțiunea naturii și a silvicultorului ar trebui să fie măcar parțial convergentă, evitând omogenizarea specifică excesivă a arboretelor, impusă uneori de normative tehnice specifice prea rigide. Folosirea reacției naturale a unui ecosistem și încorporarea efectelor pozitive ale disturbanțelor naturale în managementul silvic poate reprezenta o modalitate adecvată de creare a unor arborete adaptate noilor realități climatice.