CAUZELE DEGRADĂRII TERENURILOR ÎN VRANCEA. MĂSURI SILVICE DE AMELIORARE A TERENURILOR DEGRADATE

Abstract

In lucrarea de faţă sunt prezentate principalele cauze care au dus la degradarea terenurilor in timp si măsurile silvice de ameliorare si valorificare a acestor terenuri, cu referire specială la zona Vrancei. Reducerea suprafeţei pădurilor la inceputul sec. XX, in condiţiile naturale specifice zonei, dintre care: constituţia litologică foarte variată, predominant alternanţe de marne si gresii, structura cutată a stratelor sedimentare, fragmentarea accentuată a reliefului si energia ridicată a acestuia, au condus la degradarea unor importante suprafeţe de teren si torenţializarea reţelei hidrografice, in zona Vrancei - zonă tipic forestieră in trecut, unde pădurea dispunea de condiţii favorabile de vegetaţie. In zonele puternic afectate de degradare, terenurile au devenit neproductive sau slab productive, determinând grave dezechilibre economico – sociale si imprimând peisajului aspect de semidesert. Problema restaurării Vrancei a preocupat incă din 1913, când profesorul Simion Mehedinţi a adus in discuţia Camerei Deputaţilor chestiunea despăduririlor din Vrancea, ajungându-se la „soluţia impăduririi locurilor degradate, care cere multă inimă, inţelegere, muncă, bani si timp”. Mai târziu s-a constatat că problema este mult mai complexă, rezolvarea ei fiind condiţionată atât de fondurile bănesti, cât mai ales de aplicarea unor tehnologii corespunzătoare. După anii ´50 au fost experimentate si aplicate tehnologii de consolidare si de impădurire a terenurilor degradate si de reimpădurire a zonei montane, astfel incât rezultatele obţinute sunt foarte bune si reprezintă fundamente stiinţifice pentru măsurile de reconstrucţie ecologică viitoare.