Larisa-Bianca Holhoş, Universitatea din Oradea România Facultatea de Medicină şi Farmacie, Mihaela Coroi, Teodora Holhoş, Ioana Damian, Jessica Cherecheş, Liviu Lazăr, Oradea România Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Cluj Napoca România Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţie
{"title":"Tulburările de refracţie la copii","authors":"Larisa-Bianca Holhoş, Universitatea din Oradea România Facultatea de Medicină şi Farmacie, Mihaela Coroi, Teodora Holhoş, Ioana Damian, Jessica Cherecheş, Liviu Lazăr, Oradea România Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Cluj Napoca România Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţie","doi":"10.37897/rjp.2021.1.2","DOIUrl":null,"url":null,"abstract":"Conform estimărilor curente, la nivel global există aproximativ 150 milioane de persoane cu o tulburare de refracţie necorectată, însumând 27% din populaţia mondială. Dintre aceştia, aproximativ 1,4 milioane sunt copii şi prezintă o formă mai uşoară sau mai gravă de disfuncţie vizuală secundară viciilor de refracţie. Începând cu 1990, afecţiunile oculare considerate a fi o problemă de sănătate publică în rândul copiilor şi care produc disfuncţie vizuală sunt erorile refractive, având o prevalenţă de până la 43%. Maturarea vederii se produce în copilăria precoce, când toate simţurile şi abilităţile motorii conlucrează pentru achiziţia limbajului, a primelor impresii despre mediul înconjurător şi a tuturor elementelor care definesc persoana în sine. Vederea este un sistem percepţional contributiv în dezvoltarea cognitivă, socială, senzorio-motorie şi în acumularea de informaţii despre mediul înconjurător. În primii ani de viaţă, copilul descoperă activităţi tot mai complexe, fiind necesare abilităţile de schimbare a fixaţiei în spaţiu de la un punct la altul şi o motilitate binoculară normală.","PeriodicalId":33512,"journal":{"name":"Revista Romana de Pediatrie","volume":null,"pages":null},"PeriodicalIF":0.0000,"publicationDate":"2021-03-31","publicationTypes":"Journal Article","fieldsOfStudy":null,"isOpenAccess":false,"openAccessPdf":"","citationCount":"1","resultStr":null,"platform":"Semanticscholar","paperid":null,"PeriodicalName":"Revista Romana de Pediatrie","FirstCategoryId":"1085","ListUrlMain":"https://doi.org/10.37897/rjp.2021.1.2","RegionNum":0,"RegionCategory":null,"ArticlePicture":[],"TitleCN":null,"AbstractTextCN":null,"PMCID":null,"EPubDate":"","PubModel":"","JCR":"Q4","JCRName":"Medicine","Score":null,"Total":0}
Conform estimărilor curente, la nivel global există aproximativ 150 milioane de persoane cu o tulburare de refracţie necorectată, însumând 27% din populaţia mondială. Dintre aceştia, aproximativ 1,4 milioane sunt copii şi prezintă o formă mai uşoară sau mai gravă de disfuncţie vizuală secundară viciilor de refracţie. Începând cu 1990, afecţiunile oculare considerate a fi o problemă de sănătate publică în rândul copiilor şi care produc disfuncţie vizuală sunt erorile refractive, având o prevalenţă de până la 43%. Maturarea vederii se produce în copilăria precoce, când toate simţurile şi abilităţile motorii conlucrează pentru achiziţia limbajului, a primelor impresii despre mediul înconjurător şi a tuturor elementelor care definesc persoana în sine. Vederea este un sistem percepţional contributiv în dezvoltarea cognitivă, socială, senzorio-motorie şi în acumularea de informaţii despre mediul înconjurător. În primii ani de viaţă, copilul descoperă activităţi tot mai complexe, fiind necesare abilităţile de schimbare a fixaţiei în spaţiu de la un punct la altul şi o motilitate binoculară normală.