Modalizarea autonimică, eterogeneitatea constitutiva și simptomele convenționale − modalități de subiectivare a vocii narative

În proza heterodiegetică și, îndeosebi, cea homodiegetică, vocea narativă devine o marcă individualizatoare importantă a eului care își asumă actul narării. Ea ține de actul locutoriu, constând în afirmarea cuvintelor și propozițiilor, de faptul că limbajul e constituit din cuvinte, expresii, fraze a căror utilizare stabilește o formă de subiectivitate distinctă de ceea ce se exprimă din punct de vedere al conținuturilor. Vocea este prezentă peste tot în mod implicit, dar în orice moment poate fi evidențiată un indice ostentativ al subiectivității la care se raportează. Printre principale modalități prin care vocea etalează subiectivitatea naratorului se disting: modalizarea autonimică, eterogeneitatea constitutivă și simptomele convenționale.