Durata de folosință a construcțiilor militare din patrimoniul Ministerului Apărării Naționale: între eficiență și adaptabilitate

Abstract

Infrastructura militară din România a suferit transformări semnificative de-a lungul timpului. Perioadele de expansiune și de modernizare au alternat cu momentele de restrângere și, uneori, cu trecerea unor cazărmi în administrare civilă. Aceste schimbări reflectă nu doar evoluțiile tehnologice, ci și adaptarea la cerințele dinamice ale apărării naționale.Regulamentele de infrastructuri din 2008 leagă durata de folosință a facilităților militare direct de activitatea militară, subliniind nevoia de infrastructură flexibilă și adaptabilă. În acest context, articolul analizează cadrul legislativ privind amortizarea investițiilor, uzura construcțiilor și autorizarea lucrărilor, evidențiind importanța corelării reglementărilor militare cu cele civile.În concluzii, se analizează discrepanțele dintre legislația națională și regulamentele militare, sugerând revizuiri și completări ale regulamentelor existente, în special în ceea ce privește facilitățile temporare și semipermanente, pentru a răspunde mai eficient nevoilor actuale și viitoare ale apărării naționale.