Co-expression of the CBFβ-MYH11 and BCR-ABL fusion genes in chronic myeloid leukaemia / Coexistenţa genelor de fuziune CBFβ-MYH11 şi BCR-ABL în leucemia mieloidă cronică

Abstract

Abstract The coexistence of t(9;22) and inv(16) has been described in a very limited number of cases of CML, de novo or therapy-related AML. We report a patient with CML who presented both inversion of chromosome 16 and Philadelphia chromosome and evolved towards the blast phase under treatment with Imatinib. Laboratory diagnosis and monitoring was made by flow cytometry, conventional cytogenetics and molecular genetics techniques. The inv(16), detected by karyotyping in the Philadelphia chromosome positive clone at the moment of the blast transformation, was retrospectively assessed by means of real-time PCR, and was proved to have been present since diagnosis. The bone marrow biopsy performed in the blast phase of CML confirmed the presence of blasts belonging to the myeloid lineage, with indications of monocytic differentiation, frequently associated with inv(16). Moreover, the case also associated a F359V tyrosine kinase domain mutation, resulting in intermediate resistance to Imatinib and Nilotinib, which imposed therapy-switch to Dasatinib. In our case the evolution was progressive, followed by death due to lack of response to tyrosine kinase inhibitors, 18 months after diagnosis. The coexistence of t(9;22) and inv(16) in CML seems to be associated with an aggressive clinical evolution and resistance to tyrosine kinase inhibitor therapy. Due to the very small number of cases described in literature, therapeutic decisions are still difficult for patients displaying these abnormalities Rezumat Coexistenţa t(9;22) şi a inv(16) a fost descrisă într-un număr limitat de cazuri de LMC, LAM de novo sau LAM post chimioterapie. Raportăm un pacient cu LMC care a prezentat atât inversie de 16 cât şi cromozom Philadelphia şi care a evoluat spre criză blastică sub tratament cu Imatinib. Diagnosicul de laborator şi monitorizarea s-a realizat prin citometrie în flux, citogenetică convenţională şi tehnici de genetică moleculară. Inv(16), detectată prin cariotipare în clona Philadelphia pozitivă la momentul transformării blastice, a fost evaluată retrospective prin metoda real-time PCR, şi s-a dovedit a fi fost prezentă încă de la diagnostic. Biopsia de măduvă osoasă, efectuată în faza blastică a LMC, a confirmat prezenţa blaştilor aparţinând liniei mieloide, cu indicii de diferenţiere monocitoidă, frecvent asociată cu inv (16). De asemenea, cazul a asociat şi mutaţia F359V în domeniul kinazic al ABL, care determină rezistenţă intermediară la Imatinib şi Nilotinib, ceea ce a impus schimbarea terapiei cu Dasatinib. În cazul prezentat evoluţia a fost progresivă, urmată de deces ca urmare a lipsei de răspuns la inhibitorii de tirozin kinază, la 18 luni de la diagnosticare. Coexistenţa t(9; 22) şi inv(16) în LMC pare a fi asociată cu o evoluţie clinică agresivă şi rezistenţă la terapia cu inhibitori de tirozin kinază. Având în vedere numărul foarte mic de cazuri descrise în literatura de specialitate, deciziile terapeutice în cazul pacienţilor care prezintă aceste anomalii sunt încă dificile