Verbe cu predicație incompleta în limba română

Abstract

Articolul tratează problema verbelor care nu pot îndeplini funcția de predicat fără compliniri suplimentare. E vorba de verbele cu predicație incompletă a căror schema sintactico-valențială este completată de elemente care, în general, nu sunt obligatorii pentru caracterizarea subiectului. Din această categorie, fac parte, după cum se știe, circumstanțele. Cu toate acestea, unele verbe includ circumstanțele în structura lor actanţială, atribuindu-le un statut asemănător cu cel al rolurilor actanțiale. Acest fapt e determinat de insuficiența semantică a lexemelor verbale. Cel mai frecvent apar în această poziție circumstanțialele de loc, urmate de cele instrumentale, cele de timp, de mod, de cauză etc.