INFLUENȚA CULTURII ÎN POLITICA CHINEI. PERSPECTIVA CHINEZĂ ASUPRA INSTITUTELOR CONFUCIUS

Abstract

În ultimele decenii, termenul soft power (putere blândă) devine, pe continentul asiatic, cel mai des utilizat termen străin și primește o atenție deosebită din partea atât a specialiștilor în relații internaționale, cât și a reprezentanților Partidului Comunist din China. Timp de aproape două decenii în care conceptul soft power a fost studiat și în care s-a încercat o adaptare a acestuia la valorile țării, China ajunge la concluzia că tradiția, cultura, istoria și filosofia țării pot reprezenta un avantaj în crearea unor legături atât cu țările din Asia, cât și cu cele din afara continentului asiatic. În acest sens, guvernul Chinei alocă o sumă generoasă de bani pentru înființarea centrelor de limbă, cultură și literatură chineză, numite „Institute Confucius”, în întreaga lume, pornind din Asia. În prezent, China susține că rolul acestora este unul deosebit de important, deoarece aceste centre, construite după modelul centrelor de limbă engleză, franceză, sau spaniolă, nu se adresează doar publicului doritor să învețe limba chineză, ci sunt un intermediar între China și țara-țintă, în scopul stabilirii unor relații de prietenie și de cooperare, prezentând cultura, istoria și civilizația chineză și atrăgând cât mai mulți simpatizanți spre China. Articolul prezintă, descrie și analizează structura și modul de operare a Institutelor Confucius, din perspectivă chineză, și ilustrează raportul dintre politica soft power a Chinei și programul de funcționare a acestora, așa cum este expus de sursele chineze în spațiul din afara țării.