Limba „moldovenească” din perioada comunistă postbelică – exemplu de transpunere în practică a limbii de lemn

Abstract

Glotonimul „limbă moldovenească”, promovat pe larg în perioada comunistă postbelică, constituia, de fapt, pârghia de legalizare a existenței a două limbi diferite, de anihilare a conștiinței lingvistice a cetățenilor basarabeni. În acest sens, „extinderea” inventarului de unități lexicale noi formate, în baza limbii ruse, precum și a sensurilor acestora și împroprietărirea lor în vocabularul fundamental al limbii a constituit scopul primordial al autorilor politici comuniști. Toate aceste stratageme de „implementare” a unei noi limbi, diferită de română, se puneau în aplicare prin gramatici, manualele școlare elaborate sub controlul riguros al ideologiei, prin intermediul presei periodice, a anumitor cotidiane, care deveniseră practic unica sursă de informare a populației. Articolele din presa postbelică reprezentau un soi de programe politice și ideologice, cu un înalt grad de intenționalitate, diseminând, printr-un limbaj sărac, redus la repetiții și tautologii, interesele politice și de expansiune ale autorităților sovietice. Astfel, limba epocii comuniste din perioada postbelică de pe teritoriul basarabean reprezintă un exemplu perfect de transpunere în practică a noțiunii limbă de lemn.