EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE RĂZBOI HIBRID ÎN STRATEGIILE NAȚIONALE DE APĂRARE ALE ROMÂNIEI

Abstract

Dispariţia caracterului hegemonic bipolar, procesul de globalizare, prezervarea unor statute hegemonice și apariția unor agresiuni de tip hibrid, pe fondul concurențial tensionat al piețelor și resurselor au fost factorii fundamentali care au produs mutaţii majore în mediul de securitate internaţional, fapt ce a necesitat regândirea apărării naționale, pe baza noilor riscuri și amenințări la adresa statului. Modalitatea de concepere a strategiilor naționale de apărare și conţinutul acestora au variat de la o perioadă la alta, în funcţie de evenimentele internaționale, de crizele economice, de jocurile geopolitice, precum şi de afilierile trecute şi prezente la instituţii şi organizaţii regionale sau internaţionale. Conceptul de război hibrid a fost introdus etapizat în strategiile de apărare, inițial acesta fiind asociat cu unele tipare mai cunoscute, precum agresiuni asimetrice, informaționale, terorism sau atacuri cibernetice, urmând ca, pe măsura diluării granițelor dintre pace și război, acesta să fie mai bine nuanțat, dezvoltat și argumentat.