Teoria complexului regional de securitate – studiu de caz, statele riverane Mării Negre

Abstract

Cunoscută în Antichitate sub denumirea de Pontus Euxinus, Marea Neagră a reprezentat, din cele mai vechi timpuri, puntea de legătură dintre civilizația europeană și civilizația orientală. Posesoarea unui mozaic multivariat de culturi, zona Mării Negre a facilitat, de-a lungul secolelor, atât dezvoltarea relațiilor comerciale și politice, cât și declanșarea și întreținerea de conflicte, fiind precum Sabia lui Damocles. Situată la intersecția a trei zone de securitate (euroatlantică, rusă și orientală), Marea Negră constituie, în prezent, un spațiu vulnerabil în materie de securitate. Moștenitoarea unei culturi bizantine, majoritatea statelor riverane prezintă o politică internă și externă alambicată, fiind prinse între idealismul lumii occidentale și realismul spațiului estic european. Totodată, revizionismul Federației Ruse și cel al Turciei în materie de politică externă va însemna și o schimbare a dinamicii relațiilor dintre statele riverane Mării Negre care s-ar putea solda fie cu revenirea acesteia la statutul de lac rusesc, fie cu o împărțire a sferelor de influență între Federația Rusă și Turcia. În acest sens, pentru a analiza viitoarea dinamică a securității statelor riverane, am utilizat teoria complexului regional de securitate, pe care o considerăm foarte potrivită în studiul nostru pentru regiunea Mării Negre.